OBUZIÉR, obuziere, s. n. Gură de foc de artilerie asemănătoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate înapoia unor obstacole înalte. [Pr.: -zi-er] – Din fr. obusier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBUZIÉR s.n. Piesă de artilerie cu țeavă scurtă și cu traiectorie mai curbată decât aceea a tunului. [Pron. -zi-er. / < fr. obusier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBUZIÉR s. n. piesă de artilerie, asemănătoare cu tunul, dar cu țeavă mai scurtă și cu traiectoria foarte curbă. (< fr. obusier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
obuziér s. n. (sil. -zi-er), pl. obuziére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBUZIÉR ~e n. Tun de calibru mijlociu, cu țeava relativ scurtă, care trage cu o traiectorie foarte înaltă. [Sil. -zi-er] /<fr. obusier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink