Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ocârmui (verb tranzitiv) , ocârmuire (substantiv feminin)   
OCÂRMUÍRE, ocârmuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a ocârmui și rezultatul ei; cârmuire, conducere, guvernare; administrare. ♦ P. ext. Organ de conducere, de administrație; guvern. – V. ocârmui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCÂRMUÍRE s. v. administrare, administra-ție, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, gospodărire, guvernare, stă-pânire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ocârmuíre s. f., g.-d. art. ocârmuírii; pl. ocârmuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmuí vb. IV.] – Cf. sl. ocrŭmiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OCÂRMUÍ ~iésc tranz. înv. v. A CÂRMUI. /cf. sl. okrumiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OCÂRMUÍ vb. v. administra, cârmui, conduce, dirigui, domni, gospodări, guverna, stăpâni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ocîrmuí (-uésc, ocârmuít), vb. – A guverna, a administra. Sl. okrumiti, cf. cîrmui. E dubletul lui ocîrmi, vb. (a menține, a păstra), sec. XVII, înv. (după Candrea, din sl. okrumljati). – Der. ocîrmuire, s. f. (guvern); ocîrmuitor, s. m. (conducător).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ocârmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiésc, imperf. 3 sg. ocârmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ocârmuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)