OCCIDÉNT s. n. Apus1 (2), vest; spațiul geografic situat la apus de un punct de referință. – Din fr. occident, lat. occidens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCCIDÉNT n. 1) Punct c******l situat spre soare-apune; vest; apus. 2) Spațiu geografic situat spre soare-apune (în special, Europa de Vest); apus; vest. /<fr. occident, lat. occidens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OCCIDÉNT s.n. Apus, vest; spațiul geografic din apusul Europei; țările sau popoarele aflate în acest spațiu. [Pron. oc-ci-. / cf. fr. occident, lat. occidens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OCCIDÉNT s. n. apus, vest; spațiul geografic din apusul Europei (și SUA). (< fr. occident, lat. occidens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
*Occidént (zonă geografică) s. propriu n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
OCCIDÉNT s. apus, vest. (Țările din ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Occident ≠ orient
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
occidént s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink