Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
OCEÁN, oceane, s. n. Vastă întindere de apă sărată de pe suprafața globului, delimitată de continente. ◊ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor și a mărilor, cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. ♦ Fig. Întindere nemărginită, noian, imensitate; mulțime nemărginită. – Din lat. oceanus, germ. Ozean, fr. océan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCEÁN s.n. Întindere vastă de apă sărată care acoperă suprafețele dintre continente. ◊ Ocean planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. ♦ (Fig.) Întindere nemărginită. // (În forma oceano-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) ocean”. [Pron. o-cean, pl. -ne, -nuri. / cf. fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OCEAN2(O)- elem. „ocean, mare”. (< fr. océan/o/-, cf. lat. oceanus, gr. okeanos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OCEÁN1 [-CEAN] s. n. 1. întindere vastă de apă sărată care separă continentele. ◊ ~ planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. 2. (fig.) întindere nemărginită; imensitate. (< fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OCEÁN s. (GEOGR.) 1. apă, (înv.) mare, noian. (Navighează pe ~ până în India.) 2. oceanul planetar = oceanul mondial; oceanul mondial v. oceanul planetar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oceán (oceáne), s. n. – Vastă întindere de apă sărată. – Var. (înv.) ochean. Fr. océan, și mai înainte din gr. ỏϰεανός (sec. XVII). – Der. oceanic, adj., din fr. océanique.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
oceán s. n. (sil. -cean), pl. oceáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCEÁN ~e n. 1) Vastă întindere de apă sărată, care ocupă spațiul dintre continente. 2) fig. Întindere sau mulțime nemărginită. ◊ ~ul planetar (sau mondial) totalitate a oceanelor și mărilor de pe globul pământesc care comunică între ele. [Sil. -cean] /<lat. oceanus, fr. océan, germ. Ozean
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
*Pacífic/Oceánul ~ (-cea-) s. propriu n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
OCEAN (‹ fr., lat.; {s} n. pr. gr. Okeanos) s. n. Vastă întindere de apă sărată, delimitată de mase continentale, Pe supr. Terrei există următoarele o.: Pacific, Atlantic, Indian, Arctic (sau Înghețat). În unele lucrări este menționat și un o. Antarctic sau Austral (care cuprinde de fapt extremitățile sudice ale celor trei principale oceane). Apa o. se caracterizează prin mișcări permanente reprezentate de valuri, curenți și maree. O. au suprafețe mult mai mari decât mările, prezintă numeroase fose (gropi) abisale, platformele continentale au proporțional o extensiune0 mai mică (ocupă c. 10-15% din supr. lor), iar salinitatea este mai puțin variată. Fundul o. este foarte neuniform, relieful subacvatic fiind format din platforme continentale, câmpii abisale, lanțuri (dorsale) montane, fose (gropi). ◊ Oceanul Planetar sau Mondial = totalitatea oceanelor și mărilor, care comunică larg între ele sau prin intermediul unor strâmtori, cu o supr. de 360.650.000 km2 (70,8% din supr. Terrei) și un volum de apă de 1.370 mil. km3 (97,5% din totalul hidrosferei), constituind obiectul de studiu al oceanografiei. Ad. medie: c. 3800 m; ad. max.: 11.033 (fosa Cook din Oc. Pacific). Salinitatea medie: 32‰ (aceasta variază în funcție de zonele climatice și de condițiile locale, între 38‰ în apele polare și 41‰ în G. ’Aqaba). Temp. apei scade (la suprafață) de la Ecuator (c. 27ºC) la poli (-1,5ºC), precum și spre adâncime (la 4.000 m. ad. atinge 1,6ºC). Apa Oceanului Planetar este supusă forței de gravitație și de atracție a Lunii și Soarelui. Contribuie în mod substanțial la reglarea circuitului carbonului, prin capacitatea sa de a absorbi mari cantități de CO2 din atmosferă. O. Planetar are un rol foarte important în echilibrul natural al Terrei, fiind un rezervor termic major, un vast domeniu pentru numeroase viețuitoare și o bogată sursă de hrană și energie. Exploatarea tradițională a oceanelor și mărilor (pescuit, navigație etc.) a fost completată, în ultimele decenii, cu folosirea energiei mareelor și valurilor și mai ales cu exploatarea zăcămintelor de petrol din platformele continentale. ♦ Fig. Întindere nemărginită, imensitate; mulțime, noian.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OCEAN (sau BANABA), insulă vulcanică, în V Oc. Pacific (Oceania), la c. 90 km S de Ecuador. aparținând statului Kiribati (din 1979); 6 km2. Localit. pr.: Ooma. Alt. max.: 81 m. Plantații de cocotieri. Descoperită în 1804.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OCEAN (OKEANOS) (în mitologia greacă), divinitate marină, zeul „fluviului Ocean”, cel mai în vârstă din Titani; fiul Gaiei și al lui Uranus. Imaginat ca un fluviu ca înconjura întreg Pământul, fiind izvorul primordial al tuturor apelor. Căsătorit cu Thetis, va deveni tatăl oceanidelor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OCEAN [óuʃən], Billy (pe numele adevărat Leslie Sebastian Charles) (n. 1950), muzician de soul britanic. Compoziții și pentru alți soliști. Succese cu: „Love Really hurt without You”, „Carribean Queen”.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OCEANUL ARCTIC v. Arctic, Oceanul ~.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OCEANUL ATLANTIC v. Atlantic, Oceanul ~.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OCEANUL AUSTRAL (sau ANTARCTIC), vechea denumire a apelor oceanice ce înconjură Antarctida și care constituie părțile sudice ale oceanelor Pacific, Atlantic și Indian.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OCEANUL BOREAL v. Arctic, Oceanul ~.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OCEANUL INDIAN, ocean cuprins între Africa (la V), Asia (la N și NE), Australia (la E) și Antarctica (la S), care comunică larg cu Oc. Atlantic, în zona de S a Capului Bunei Speranțe, și cu Oc. Pacific prin intermediul strâmtorilor și al mărilor din Arh. Malaez și prin zona de la S de Tasmania; 73,4 mil. km2 (74,9 mil. km2, cu mările mărginașe – al treilea ca mărime, după Oc. Pacific și Atlantic). Ad. max.: 7.450 m (fosa Java). Ad. medie: 3.897 m. În partea centrală a fundului oceanului se află un lanț muntos submarin, care se prelungește spre S cu câteva ramificații. În V se află ins. Madagascar, iar în N ins. Ceylon. În cadrul O.I. se află arhipelagul Andaman și Nicobar, Lakshadweep, Maldive, Mscarene, Seychelles ș.a. Mările mărginașe, sunt: Marea Roșie, Marea Arabiei, Marea Andaman, Marea Timor. Golfuri: Aden, Oman, Persic, Bengal. Salinitate medie: 33-36,5‰. În N sunt curenți marini determinați de musoni, iar în S se formează un curent alizeic cu două ramuri: al Mozambicului și al Madagascarului. Prin O.I. trec importante linii de navigație maritimă care leagă Europa de Asia de S, SE și E, cu Australia și Africa de E.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OCEANUL ÎNGHEȚAT v. Arctic, Oceanul ~.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OCEANUL PACIFIC v. Pacific, Oceanul~.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)