OCEANÍDĂ, oceanide, s. f. Nimfă a mării, în mitologia greacă. – Din fr. océanide.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCEANÍDĂ s.f. (Mit.) Nimfă a mării, la greci. [Pron. -cea-. / < fr. oceanide].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OCEANÍDĂ s. f. (mit.) nimfă a mării. (< fr. océanide)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oceanídă s. f. (sil. -cea-), g.-d. art. oceanídei; pl. oceaníde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCEANÍDE (‹ fr.) s. f. pl. (În mitologia greacă; și ca nume proprii) Nimfe ale apelor. fiicele lui Ocean și ale zeiței Thetis. Cele mai cunoscute dintre ele: Doris, mama nereidelor; Climene, mama lui Prometeu; Philiria, mama centaurului Chiron.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink