OCHELÁRIȚĂ, ochelarițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori galbene și cu fructele în formă de ochelari (Biscutella laevigata). – Ochelari + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCHELÁRIȚĂ s. (BOT.; Biscutella laevigata) (reg.) chelărea, chelărel, ochelari (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ocheláriță s. f., g.-d. art. ocheláriței; pl. ochelárițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCHELÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina e****ă, ramificată, cu frunze lunguiețe și cu fructe în forma de ochelari. /ochelari + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink