OCOLEÁLĂ, ocoleli, s. f. (Rar) Ocol, ocolire. – Ocoli + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ocoleálă s. f., g.-d. art. ocolélii; pl. ocoléli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink