Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
OCTÉT, octete, s. n. octeți, s. m. 1. S. n. Formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație. 2. S. n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S. m. (Inform.) Grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCTÉT s.n. Piesă muzicală scrisă pentru opt instrumente (de coarde, de suflat sau de ambele feluri); ansamblu de opt instrumentiști. [Cf. it. otteto, germ. Oktett].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OCTÉT2 s. m. 1. (chim.) configurație electronică în care stratul exterior al unui atom este ocupat de opt electroni. 2. (inform.) bait. (< fr., engl. octet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OCTÉT1 s. n. formație muzicală din opt interpreți; octuor. ◊ piesă muzicală pentru o astfel de formație. (< germ. Oktett, fr. octette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
octét s. n., pl. octéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCTÉT ~e n. 1) Ansamblu format din opt interpreți. 2) Compoziție muzicală pentru opt voci sau opt instrumente. 3) chim. Ansamblu de opt electroni aflat în stratul periferic al unui atom. /<germ. Oktett, fr. octet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)