OCUPÁNT, -Ă, ocupanți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Stat care (prin forțele sale armate) ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin etc. ♦ P. ext. Persoană care are sau ia (temporar) în posesiune ceva; ocupator. – Din fr. occupant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCUPÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană, forță armată etc. care ocupă un oraș, o țară etc. ♦ (P. ext.) Cel care deține sau ia (temporar) în posesiune ceva. [Cf. fr. occupant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OCUPÁNT, -Ă s. m. f. stat, armată, trupă etc. care ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin. ◊ cel care ocupă un loc, o masă etc. (< fr. occupant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OCUPÁNT s., adj. v. cuceritor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ocupánt s. m., pl. ocupánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCUPÁNT1 ~tă ( ~ți, ~te) Care ocupă cu armele o țară sau un teritoriu străin. Armată ~tă. /<fr. occupant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OCUPÁNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care, făcând parte din populația unei țări, ocupă un teritoriu străin; cotropitor. /<fr. occupant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink