ODEÓN, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ODEÓN s.n. 1. Teatru destinat în special reprezentațiilor muzicale, la greci și la romani. 2. Denumire dată unor teatre moderne. [< fr. odéon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ODEÓN s.n. Teatru acoperit pentru audiții muzicale, la greci și la romani. (cf. fr. odéon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
odeón s. n. (sil. -de-on), pl. odeoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ODEÓN odeoáne n. (în antichitatea greco-romană) Clădire specială pentru manifestații artistice (audiții muzicale, recitaluri de poezie etc.). [Sil. -de-on] /<fr. odéon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink