Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: odoare (substantiv feminin) , odor (obiect; -oare) (substantiv neutru)   
ODOÁRE s. f. v. odor2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ODOÁRE s. f. miros. (< fr. odeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ODÓR1, (1) odoare, s. n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preț; giuvaier. (La pl.) Veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Ființă iubită, prețuită; spec. copil. – Din scr. odor „pradă”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ODÓR1 odoáre n. 1) Obiect confecționat din metal prețios și pietre scumpe folosit ca podoabă; giuvaier; bijuterie. 2) Obiect de mare valoare. 3) Ființă iubită. 4) la pl. Veșminte scumpe și obiecte de cult prețioase. /<sb. odor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ODÓR s. 1. (mai ales la pl.) v. bijuterie. 2. (BIS.; la pl.) (pop.) scule (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
odór (odoáre), s. n.1. Giuvaer, bijuterie, podoabă. – 2. Podoabe liturgice, argint lucrat. – 3. Comoară, dragoste (termen de alinare). Sb., cr. odora „pradă” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 225).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
odór (obiect de preț) s. n., pl. odoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)