ODONTOMÉTRU, odontometre, s. n. Mic instrument din metal, celuloid, material plastic sau carton, care servește la măsurarea dantelurii unei mărci poștale. – Din fr. odontomètre, germ. Odontometer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ODONTOMÉTRU s.n. Mic instrument din metal, din celuloid sau din carton, care servește la măsurarea dantelurii mărcilor poștale. [< fr. odontomètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ODONTOMÉTRU s. n. mic instrument pentru măsurarea dantelurii mărcilor poștale. (< fr. odontomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
odontométru s. n. (sil. -tru), art. odontométrul; pl. odontométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink