ODRÁSLĂ, odrasle, s. f. 1. Copil, descendent, urmaș; progenitură. ♦ (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar. – Din sl. otraslŭ, odraslŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ODRÁSLĂ s. 1. v. copil. 2. v. urmaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ODRÁSLĂ s. v. lăstar, mladă, mlădiță, smicea, vlăstar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
odráslă (odrásle), s. f. – 1. Vlăstar, lăstar. – 2. Mlădiță, fiu. Sl. otrasli „germen” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 225; Conev 50). – Der. odrăsli, vb. (a germina, a lăstări, a da mlădițe).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
odráslă s. f. (sil. -dras-), g.-d. art. odráslei; pl. odrásle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ODRÁSLĂ ~e f. 1) pop. Persoană (de orice vârstă) în raport cu părinții săi; copil; rod. 2) Pui de animal domestic; prăsilă. 3) Ramură tânără care crește din rădăcina sau din tulpina unei plante mature; lăstar; mlădiță. [Sil. -dras-] /<sl. otraslu, odraslu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink