Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ofensa (verb tranzitiv) , ofensare (substantiv feminin)   
OFENSÁRE, ofensări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) ofensa; insultare, jignire; supărare. – V. ofensa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFENSÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a ofensa; jignire, insultare; supărare. [< ofensa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OFENSÁRE s. v. jignire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ofensáre s. f., g.-d. art. ofensării; pl. ofensări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OFENSÁ, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OFENSÁ ~éz tranz. A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OFENSÁ mă ~éz intranz. A se simți jignit. /<fr. offenser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OFENSÁ vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OFENSÁ vb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OFENSÁ vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ofensá vb., ind. prez. 1 sg. ofenséz, 3 sg. și pl. ofenseáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ofenséze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)