Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: ofensiv (adjectiv) , ofensivă (substantiv feminin)   
OFENSÍVĂ, ofensive, s. f. Formă principală a acțiunilor de luptă ale armatei, constând în luarea inițiativei operațiilor prin care se urmărește distrugerea forței inamicului și cucerirea terenului pe care îl ocupă. ♦ (Sport; mai ales la jocurile cu mingea) Atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse. ♦ Fig. Acțiune puternică, concentrată, întreprinsă în vederea înfrângerii unei dificultăți, lichidării unei situații neconvenabile, cuceririi unui nou obiectiv sau unei noi victorii. – Din fr. offensive, germ. Offensive.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFENSÍVĂ s.f. (Op. defensivă) Mișcare de înaintare a unor forțe armate către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ♦ (Fig.) Acțiune puternică dusă cu scopul de a realiza ceva. [< fr. offensive, it. offensiva, germ. Offensive].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
Ofensivă ≠ defensivă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ofensívă s. f., g.-d. art. ofensívei; pl. ofensíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OFENSÍV, -Ă, ofensivi, -e, adj. Care atacă sau cu care se atacă; cu caracter de ofensivă; agresiv. – Din fr. offensif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFENSÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care participă la ofensivă; în stare de ofensivă. Trupe ~e. Acțiuni ~e. 2) Care servește la ofensivă; pentru ofensivă. Armă ~ă. /<fr. offensif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OFENSÍVĂ ~e f. 1) Acțiune de atac a unor forțe armate, cu scopul de a nimici inamicul și de a cuceri terenul ocupat de acesta. 2) sport Atac organizat al unei echipe sportive asupra echipei adverse. 3) fig. Acțiune energică de amploare, realizată prin participarea mai multor persoane, în vederea atingerii unui anumit scop. ~ diplomatică. /<fr. offensive, germ. Offensive
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OFENSÍV, -Ă adj. Care atacă; care servește pentru a ataca. [< fr. offensif, germ. offensiv].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OFENSÍV, -Ă I. adj. care atacă; cu caracter de ofensivă (II). ◊ agresiv. II. s. f. 1. formă principală a acțiunilor de luptă, înaintarea către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ◊ (sport; în jocurile cu mingea) atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse. 2. (fig.) acțiune puternică ce urmărește a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva, germ. Offensive)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ofensív adj. m., pl. ofensívi; f. sg. ofensívă, pl. ofensíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)