Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ofili (verb tranzitiv) , ofilit (adjectiv)   
OFILÍT, -Ă, ofiliți, -te, adj. 1. (Despre plante) Veștejit, pălit, îngălbenit. 2. Fig. Palid, tras, trecut; slab, uscat; lipsit de vigoare, istovit. [Var.: (înv. și reg.) ovilít, -ă adj.] – V. ofili.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFILÍT adj. galben, îngălbenit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pâhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OFILÍT adj. v. fanat, trecut.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ofilit ≠ neofilit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊ Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. și reg.) ovilí vb. IV] – Din rus. ohilet' „a se pipernici”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OFILÍ ~ésc tranz. A face să se ofilească. /<rus. ohilĕti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OFILÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospețimea fizică; a se veșteji. /<rus. ohilĕti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OFILÍ vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv.și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OFILÍ vb. v. fana, trece.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ofilí (ofilésc, ofilít), vb.1. A se veșteji. – 2. A slăbi, a se usca pe picioare. – Var. (Mold.) ovili, ugili. Sl. vęliti, fără îndoială în forma *uvęliti, cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235), uvędati (Tiktin), rut. uvialii (Byhan 340), rus. ochileti (Candrea), cu același sens.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ofilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ofilésc, imperf. 3 sg. ofileá; conj. prez. 3 sg. și pl. ofileáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)