OFIȚEREÁSĂ, ofițerese, s. f. 1. (Fam.) Soție de ofițer (I 1). 2. Femeie care are gradul de ofițer (I 1). – Ofițer + suf. -easă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ofițereásă s. f., g.-d. art. ofițerései; pl. ofițerése
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink