OFIȚERÍME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri (I 1); totalitatea ofițerilor. – Ofițer + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFIȚERÍME f. (colectiv de la ofițer) 1) To-talitate a ofițerilor; corp ofițeresc. 2) Mulțime de ofițeri. /ofițer + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ofițeríme s. f., g.-d. art. ofițerímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink