Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ofta (verb) , oftare (substantiv feminin)   
OFTÁRE, oftări, s. f. Faptul de a ofta; oftat, suspin. – V. ofta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFTÁRE s. v. oftat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oftáre s. f., g.-d. art. oftării; pl. oftări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OFTÁ, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.); a suspina. ◊ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). – Din oft.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OFTÁ ~éz intranz. 1) A inspira adânc și prelung și a expira aerul printre buzele semiînchise cu un sunet caracteristic, ca semn al unui necaz; a scoate suspine; a suspina. ◊ ~ (sau a suspina) după cineva (sau după ceva) a) a dori mult să vadă pe cineva sau ceva; b) a resimți greu pierderea cuiva (sau a ceva). 2) (despre bolnavi sau suferinzi) A rosti întruna „of” (din cauza unei dureri). /Din oft
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OFTÁ vb. a suspina, (Transilv.) a șioi, (Transilv. și Ban.) a (se) șușcăi, (prin Ban.) a sușni. (A ~ din adâncul inimii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oftá vb., ind. prez. 1 sg. oftéz, 3 sg. și pl. ofteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)