Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. [Prez. ind. și: (înv.) oftichez.Var.: ofticí, oftigí vb. IV] – Din oftică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
OFTICÁ vb. v. tuberculiza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ofticá vb., ind. prez. 1 sg. oftíc, 3 sg. și pl. oftícă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÓFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OFTICÁ oftíc tranz. A face să se oftice. /Din oftică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OFTICÁ mă oftíc intranz. 1) A se îmbolnăvi de oftică; a deveni ofticos. 2) A-și învenina viața. /Din oftică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÓFTICĂ f. Tuberculoză pulmonară; ftizie. [G.-D. ofticii] /<ngr. óhtikas
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OFTICÍ vb. IV. v. oftica.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ÓFTICĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
óftică (óftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul hf pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
óftică s. f., g.-d. art. ófticii; pl. óftici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)