Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
OFTICÁRE, ofticări, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) oftica.V. oftica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFTICÁRE s. v. tuberculizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ofticáre s. f., g.-d. art. ofticării; pl. ofticări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OFTICÁ oftíc tranz. A face să se oftice. /Din oftică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OFTICÁ mă oftíc intranz. 1) A se îmbolnăvi de oftică; a deveni ofticos. 2) A-și învenina viața. /Din oftică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. [Prez. ind. și: (înv.) oftichez.Var.: ofticí, oftigí vb. IV] – Din oftică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
OFTICÁ vb. v. tuberculiza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ofticá vb., ind. prez. 1 sg. oftíc, 3 sg. și pl. oftícă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)