Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ofusca (1 ofusc) (verb) , ofusca (1 ofuschez) (verb) , ofusca   
OFUSCÁ, ofuschez, vb. I. Refl. (Fam.) A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa. – Din fr. offusquer, it. offuscare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFUSCÁ vb. I. refl. (Fam.) A se supăra, simțindu-se jignit, a se ofensa. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. offusquer, it. offuscare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OFUSCÁ vb. refl. a se simți jignit, a se ofensa. (< fr. offusquer, it. offuscare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
!ofuscá (a se ~ ) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se ofuscheáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
OFUSCÁ vb. v. ofensa, supăra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ofuscá vb., ind. prez. 1 sg. ofuschéz, 3 sg. și pl. ofuscheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ofuschéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ofuscá vb., ind. prez. pers. 1 ofuschez (rar ofusc)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
A SE OFUSCÁ mă ~chéz intranz. fam. A se simți jignit; a se ofensa. /<fr. offusquer, it. offuscare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)