Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: oglindi (verb tranzitiv) , oglindire (substantiv feminin)   
OGLINDÍRE, oglindiri, s. f. Acțiunea de a (se) oglindi și rezultatul ei; reflectare. – V. oglindi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OGLINDÍRE s. 1. proiectare, răsfrângere, reflectare, reflex, (înv.) reflect. (~ în apă a stelelor.) 2. v. re-flectare. 3. v. proiecție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oglindíre s. f. (sil. -glin-), g.-d. art. oglindírii; pl. oglindíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, secțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OGLINDÍ ~ésc tranz. 1) A face să se oglindească. 2) (realitatea în artă) A reda prin mijloace artistice; a înfățișa; a reprezenta; a reflecta. /<sl. oglendati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OGLINDÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și proiecta imaginea într-o oglindă sau pe o suprafață lucioasă (ca o oglindă). 2) (despre persoane) A se privi în oglindă. 3) (despre stări, acțiuni etc.) A-și găsi expresie; a se reflecta; a se răsfrânge. /<sl. oglendati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OGLINDÍ vb. 1. a se proiecta, a se răsfrânge, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 2. v. reflecta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OGLINDÍ vb. v. analiza, cerceta, examina, măsura, observa, scruta, studia, urmări.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oglindí (oglindésc, oglindít), vb.1. (Înv.) A privi, a contempla. – 2. A reflecta. – 3. (Refl.) A se uita într-o oglindă sau ca într-o oglindă. Sl. oględati (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Byhan 310; Conev 62). – Der. oglindă, s. f. (obiect cu suprafața netedă și lucioasă care reflectă imaginea); oglindar, s. m. (fabricant de oglinzi).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
oglindí vb. (sil. -glin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 sg. și pl. oglindeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)