OGRÁDĂ, ogrăzi, s. f. 1. Curte, bătătură. 2. (Reg.) Grădină cu pomi fructiferi; livadă. 3. Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. – Din sl. ograda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OGRÁDĂ s. v. curte.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OGRÁDĂ s. v. gard, grădină, împrejmuire, îngrăditură, livadă, ocol, pomet, staul, țarc, ulucă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ográdă (ogrắzi), s. f. – Curte, împrejmuire. Sl. (bg.) ograda (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Conev 79), cf. gard.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ográdă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. ogrăzii; pl. ogrăzi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OGRÁDĂ ogrăzi f. 1) Loc îngrădit în jurul unei case; curte. 2) înv. Îngrăditură făcută din lemn, piatră etc. în jurul unui teren; gard. /<sl. ograda
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CASA CU OGRÁDA s. v. coroana boreală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink