OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OLFACTÍV, -Ă adj. Referitor la miros, de miros; olfactic. [< fr. olfactif, cf. lat. olfactus – miros].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OLFACTÍV, -Ă adj. referitor la miros, la perceperea mirosurilor. (< fr. olfactif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. sg. olfactívă, pl. olfactíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OLFACTÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de olfacție; destinat percepției mirosurilor. Mucoasă ~ă. /<fr. olfactif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink