OMBILÍC, ombilicuri, s. n. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; buric. – Din fr. ombilic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMBILÍC s.n. Organ prin care fătul este legat de corpul mamei; (pop.) buric. [< fr. ombilic, cf. lat. umbilicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OMBILÍC s. n. 1. organ prin care fătul este legat de corpul mamei; buric. ◊ cicatrice rămasă după tăierea cordonului ombilical. 2. umbon. 3. ~ glaciar = parte a albiei subsăpate a unui ghețar, limitată în aval de contrapantă. (< fr. ombilic, lat. umbilicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OMBILÍC s. 1. v. buric. 2. v. cordon ombilical.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ombilíc s. n., pl. ombilícuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMBILÍC ~uri n. Cicatrice rămasă pe abdomen după căderea cordonului ombilical; buric. /<fr. ombilic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink