Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: omăt (pl. omeți) (substantiv masculin) , omeți (verb tranzitiv)   
OMEȚÍ, pers. 3 omețește, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. Intranz. A viscoli. – Din omăt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMEȚÍ vb. v. înnămeți, întroieni, înzăpezi, nămeți, troieni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
omețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omețésc, 3 sg. omețéște, imperf. 3 sg. omețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. omețeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMẮT, omături, s. n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. și (m.): omeți] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMĂT s. v. zăpadă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRESURĂ-DE-OMĂT s. v. pasărea-omătului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PURICE-DE-OMĂT s. (ENTOM.; Podura nivalis) (rar) puricaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pásărea-omătului s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)