OMENÍME s. f. (Înv. și reg.) Omenire (1). – Om + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMENÍME s. v. lume, omenire, umanitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
omeníme s. f., g.-d. art. omenímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink