Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
OMENÍRE s. f. 1. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Mulțime de oameni; lume, public. 2. (Înv.) Omenie; umanitarism. – Din om. Pentru 2, cf. omeni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMENÍRE f. Totalitate a oamenilor de pe globul pământesc; neamul omenesc; umanitate; lume. [G.-D. omenirii] /Din om
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OMENÍRE s. lume, umanitate, (înv. și reg.) omenime. (Întreaga ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OMENÍRE s. v. incarnare, incarnație, întrupare, omenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
omeníre s. f., g.-d. art. omenírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OMENÍ ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A trata cu omenie (adăpostind, ospătând, acordând susținere etc.). 2) rar A înzestra cu trăsături de om; a face să aibă însușiri umane. /Din om
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OMENÍ vb. v. cinsti, incarna, întruchipa, întrupa, ospăta, servi, trata.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
omení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. omeneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink