Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: omeni (verb tranzitiv) , omenit (adjectiv)   
OMENÍT, -Ă, omeniți, -te, adj. (Înv.) Blând, binevoitor, amabil. – V. omeni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMENÍT adj. v. bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, ono-rabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OMENÍ ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A trata cu omenie (adăpostind, ospătând, acordând susținere etc.). 2) rar A înzestra cu trăsături de om; a face să aibă însușiri umane. /Din om
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OMENÍ vb. v. cinsti, incarna, întruchipa, întrupa, ospăta, servi, trata.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
omení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. omeneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)