OMEÓZĂ s.f. (Lit.) Folosire improprie, figurată, a unui verb, eventual însoțit de determinanții săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. [Pron. -me-o-. / cf. fr. homéose < gr. h*******s – asemănare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OMÉOZĂ s. f. folosire improprie, figurată, a unui verb, însoțit de determinanții săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. (< fr. homéose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
omeóză s. f. (sil. -me-o-), g.-d. art. omeózei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink