OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la elocvența bisericească. 2. S. f. Disciplină teologică privitoare la principiile și la regulile oratoriei (predicilor) bisericești. – Din it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
omilétic adj. m., pl. omilétici; f. sg. omilétică; pl. omilétice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink