Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
OMISIÚNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, scăpare, lacună; omitere. [Pr.: -si-u-] – Din fr. omission, lat. omissio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMISIÚNE s.f. Faptul de a omite; omitere; lucru omis, lipsă. [Pron. -si-u-, var. omisie s.f. / cf. fr. omission, lat. omissio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OMISIÚNE s. f. faptul de a omite; omitere; (p. ext.) lucru omis. (< fr. omission, lat. omissio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OMISIÚNE s. 1. scăpare, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 2. lacună, săritură. (Să completăm ~ din text.) 3. v. omitere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Omisiune ≠ adăugire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
omisiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. omisiúnii; pl. omisiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMISIUNE ~i f. 1) v. A OMITE. 2) Lucru, fapt omis, scăpat din vedere. [Sil. -si-u-] /<fr. omission, lat. omissio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)