OMNIPOTÉNT, -Ă, omnipotenți, -te, adj. (Livr.) Cu putere nelimitată; atotputernic. – Din fr. omnipotent, it. omnipotente, lat. omnipotens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMNIPOTÉNT, -Ă adj. Cu putere nelimitată; atotputernic. [Cf. fr. omnipotent, lat. omnipotens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OMNIPOTÉNT, -Ă adj. atotputernic, cu autoritate absolută. (< fr. omnipotent, lat. omnipotente, lat. omnipotens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OMNIPOTÉNT adj. v. atotputernic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
omnipotént adj. m. potent
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMNIPOTÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. 1) Care este potent în toate; cu omnipotență. 2) Care are omnipotență; cu putere nelimitată, absolută; atotputernic. /<fr. omnipotent, it. omnipotente, lat. omnipotens, -ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink