OMNISCIÉNT, -Ă, omniscienți, -te, adj. (Livr.) Atotștiutor. [Pr.: -sci-ent] – Din fr. omniscient, lat. omnisicens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMNISCIÉNT, -Ă adj. (Rar) Care știe totul, atotștiutor. [Cf. fr. omniscient].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OMNISCIÉNT, -Ă adj. atotștiutor. (< fr. omniscient, lat. omnisciens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
omnisciént adj. m. (sil. mf. -sci-), pl. omnisciénți; f. sg. omnisciéntă, pl. omnisciénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMNISCIÉNT ~tă (~ți, ~te) Care știe tot; cunoscător de tot; atotștiutor. [Sil. -sci-] /<fr. omniscient, lat. omnisciens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink