OMOFÓN, -Ă, omofoni, -e, adj. (Despre cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe etc) Care se pronunță la fel cu alt cuvânt, grup de cuvinte, silabe etc., fără a se scrie identic. – Din fr. h*******e.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMOFÓN, -Ă adj. (Despre cuvinte, silabe etc.) Care sună la fel (cu toate că ortografia diferă). [Var. h*****n, -ă adj. / < fr. h*******e].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OMOFÓN, -Ă adj. 1. (despre cuvinte, silabe etc.) care sună la fel cu altul. 2. (despre semne grafice) care notează un același sunet. (< fr. h*******e)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
omofón adj. m., pl. omofóni; f. sg. omofónă, pl. omofóne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMOFÓN ~ă (ĩ,ĕ) și substantival (de-spre cuvinte luate în raport unul cu altul) Care se pronunță la fel (dar se scrie diferit); cu pronunție identică (dar cu grafie distinctă). /<fr. h*******e
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink