OMONÍMIC, -Ă, omonimici, -ce, adj. De omonim sau de omonimie. – Din fr. h*********e.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMONÍMIC, -Ă adj. Referitor la omonime sau la omonimie. [Cf. germ. h*********h].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
omonímic adj. m., pl. omonímici; f. sg. omonímică, pl. omonímice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMONÍMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de omonime; propriu omonimelor. /<fr. h*********e
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink