Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
OMONIMÍE, omonimii, s. f. Faptul sau însușirea de a fi omonim (1); situație în care se află două sau mai multe omonime. – Din fr. h*******e.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMONIMÍE f. lingv. Fenomen de coincidență a formei unor cuvinte diferite. /<fr. h*******e
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OMONIMÍE s.f. Faptul sau însușirea de a fi omonim; situația în care se află două sau mai multe cuvinte omonime. [Gen. -iei, var. h*******e s.f. / cf. fr. h*******e].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OMONIMÍE s. f. faptul, însușirea de a fi omonim; situație în care se află două sau mai multe cuvinte omonime. (< fr. h*******e)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
omonimíe s. f., art. omonimía, g.-d. art. omonimíei; pl. omonimíi, art. omonimíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)