Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
OMORÎ́, omór, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui moartea cuiva, a lua viața cuiva; a ucide, a asasina, a achita. ◊ Expr. A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; p. ext. a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu. A omorî (pe cineva) în bătaie = a bate pe cineva foarte tare, a snopi în bătaie. (Fam.) Nu mă omorî! exclamație care exprimă uimire, surprindere, mirare față de spusele (de necrezut ale) cuiva. ♦ Refl. A se sinucide. 2. Tranz. Fig. A distruge, a nimici. ◊ Expr. A-și omorî foamea = a-și potoli (pentru scurt timp) foamea. A-și omorî timpul = a-și întrebuința timpul cu ocupații fără importanță; a-și pierde vremea. 3. Tranz. Fig. A pricinui cuiva o suferință (fizică sau morală), o durere; a chinui. ♦ A sâcâi, a plictisi pe cineva cu ceva. 4. Refl. Fig. A-și cheltui toate puterile, a se epuiza, a se consuma făcând ceva. ◊ Expr. A se omorî de râs = a râde foarte tare, a se prăpădi de râs. A se omorî cu firea = a face eforturi mari pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult. – Din sl. umoriti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMORÎ vb. 1. a asasina, a suprima, a ucide, (rar) a masacra, (înv. și pop.) a prăpădi, a sfârși, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. și reg.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăși, a prăda, (Mold.) a stropși, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvârși, a seca, a strica, (înv. și pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăța, a lichida, (arg.) a mierli. (A ~ pe cineva.) 2. v. sinucide.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
omorî (omór, -ít), vb. – A ucide. – Var. (înv.) umori. Mr. mor(omurescu), (o)murire. Sl. umoriti (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227), cf. bg. omorjavam. Cuvînt de uz general (ALR, I, 289-90). – Der. omor, s. n. (moarte, omucidere, asasinat); omorîtor, adj. (ucigaș, asasin); omorîciune, s. f. (înv., moarte).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
omorî́ vb., ind. prez. 1 sg. omór, 3 sg. și pl. omoară, imperf. 3 sg. omorá; conj. prez. 3 sg. și pl. omoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A OMORÎ́ omór tranz. 1) A lipsi de viață (premeditat sau din întâmplare); a supune unui omor; a ucide. ◊ ~ (pe cineva) cu zile a) a aduce în stare de disperare; b) a cauza moartea cuiva înainte de timp. 2) A distruge moralicește (printr-o veste rea etc.). ◊ Nu mă ~! exclamație prin care cel căruia i se relatează pe neașteptate ceva își exprimă uimirea. 3) A face să dispară; a lichida. ◊ A-și ~ foamea a-și potoli foamea. A-și ~ timpul (sau vremea) a-și găsi o ocupație neînsemnată ca să treacă timpul. /<sl. umoriti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OMORÎ́ mă omór intranz. 1) A-și cauza moartea; a se sinucide. 2) A se strădui din răsputeri să facă ceva; a se epuiza realizând ceva. ◊ ~ de râs a râde foarte tare și cu poftă. 3) fig. fam. (despre persoane) A se îngrămădi în număr foarte mare, vrând să obțină ceva (deficitar). /<sl. umoriti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)