OMUȘÓR, (1) omușori, s. m., (2) omușoare, s. n. 1. S. m. Omuleț (1). 2. S. n. Apendice cărnos, mobil și contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă. ♦ (Rar) Mărul lui Adam. – Om + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMUȘÓR s. (ANAT.) luetă, uvulă, (reg.) gușter, împărătuș, limburuș, mosor, oușor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
omușór (omuleț) s. m., pl. omușóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
omușór (uvulă) s. n., pl. omușoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMUȘÓR ~oáre n. (diminutiv de la om) 1) Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; uvulă; gușter; împărătuș. 2) rar Nodul gâtului; mărul lui Adam. /om + suf. ~ușor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink