OMẮT, omături, s. n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. și (m.): omeți] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMĂT s. v. zăpadă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
omăt s. n., pl. omături
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OMẮT ~uri n. pop. Precipitație atmosferică sub formă de fulgi albi (compuși din cristale de gheață); zăpadă; nea. /<sl. ometu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRESURĂ-DE-OMĂT s. v. pasărea-omătului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PURICE-DE-OMĂT s. (ENTOM.; Podura nivalis) (rar) puricaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pásărea-omătului s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink