Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ONOMATOPÉE, onomatopee, s. f. Cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită sunete, zgomote etc. din natură; cuvânt imitativ. [Pr.: -pe-e.Pl. și onomatopei] – Din fr. onomatopée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ONOMATOPÉE f. lingv. Cuvânt care, prin forma lui sonoră, imită sunete sau zgomote din natură; cuvânt imitativ. [Art.: onomatopeea; G.-D. onomatopeei] /<fr. onomatopée
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ONOMATOPÉE s.f. Cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită anumite sunete din natură. [Pron. -pe-e, pl. invar. / < fr. onomatopée, cf. gr. onomatopoia < onoma – nume, poiein – a face].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ONOMATOPÉE s. f. cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită anumite sunete din natură. (< fr. onomatopée)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ONOMATOPÉE s. (LINGV.) cuvânt imitativ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
onomatopée s. f., art. onomatopéea, g.-d. art. onomatopéei; pl. onomatopée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)