ONOMATOPÉIC, -Ă, onomatopeici, -ce, adj. (Despre cuvinte, fraze, versuri etc.) Cu caracter de onomatopee, format din onomatopee; imitativ, onomatopoetic. [Pr.: -pe-ic] – Din fr. onomatopéique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ONOMATOPÉIC, -Ă adj. Cu însușiri de onomatopee; imitativ. [Pron. -pe-ic. / cf. fr. onomatopéique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ONOMATOPÉIC, -Ă adj. cu caracter de onomatopee; imitativ. (< fr. onomatopéique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ONOMATOPÉIC adj. imitativ. (Cuvânt ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
onomatopéic adj. m. (sil. -pe-ic), pl. onomatopéici; f. sg. onomatopéică, pl. onomatopéice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ONOMATOPÉIC ~că (~ci, ~ce) lingv. Care ține de onomatopee; propriu onomatopeei; imitativ. [Sil. -pe-ic] /<fr. onomatopéique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink