ONORÁNT, -Ă, onoranți, -te, adj. Care onorează, care face cinste cuiva. – Onora +suf. ant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ONORÁNT, -Ă adj. Care dă onorul, care onorează pe cineva. [Cf. fr. honorant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ONORÁNT, -Ă adj. care onorează (pe cineva). (< fr. honorant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Onorant ≠ dezonorant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
onoránt adj. m., pl. onoránți; f. sg. onorántă, pl. onoránte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink