Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: opera (verb tranzitiv) , operat (adjectiv)   
OPERÁT1, operate, s. n. (Latinism) Lucrare, operă1, scriere. – Din lat. operatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPERÁT2, -Ă, operați, -te s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPERÁT, -Ă adj. Căruia i s-a făcut o operație (2). // s.n. (Liv.) Lucrare, operă, acțiune, comportament. // s.m. și f. Persoană care a fost supusă unei intervenții chirurgicale. [< opera].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPERÁT adj. (MED.) tăiat. (Persoană ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
operát s. m., adj. m., pl. operáți; f. sg. operátă, pl. operáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
operát (operă) s. n., pl. operáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OPERÁ ~éz 1. tranz. 1) A aduce la îndeplinire (pentru atingerea unui scop); a transforma în fapt; a înfăptui; a efectua; a executa; a realiza. ~ o substituire. 2) A supune unei intervenții chirurgicale. ~ un bolnav. 3) A trece într-un registru de evidență contabilă. ~ transferul unor mărfuri. 4) (furturi, spargeri, crime etc.) A comite premeditat. 2. intranz. 1) A îndeplini o anumită acțiune (manipulând cu ceva). Savantul ~ează cu date. 2) (despre unități militare) A întreprinde manevre de natură strategică sau tactică. /<fr. opérer, lat., it. operare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OPERÁ vb. I. 1. tr. A face, a realiza, a efectua (ceva). 2. tr. A lucra cu..., a face calcule. 3. tr. A face o operație chirurgicală. 4. tr. A face o operație comercială, financiară etc. 5. intr. A executa mișcări strategice. 6. tr. (Argotic) A fura, a sparge; a buzunări. [< fr. opérer, it. operare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPERÁ vb. I. tr. 1. a face, a realiza, a efectua (ceva). 2. a lucra cu..., a face calcule. 3. a face o operație chirurgicală. 4. a face o operație comercială, financiară etc. 5. (arg.) a fura, a sparge; a buzunări. II. intr. a executa mișcări strategice. (< fr. opérer, lat. operari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OPERÁ vb. 1. a efectua, a face. (A opera unele modificări în text.) 2. (MED.) a tăia. (L-a operat de hernie.) 3. v. acționa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
operá vb., ind. prez. 1 sg. operéz, 3 sg. și pl. opereáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)