OPÉRCUL, opercule, s. n. Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești. ♦ Căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci. – Din fr. opercule, lat. operculum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPÉRCUL s.n. Membrană osoasă care acoperă și protejează branhiile la pești. ♦ Organ care închide scoica anumitor moluște. ♦ Strat subțire care închide celulele în care se află larvele albinelor. ♦ (Bot.) Căpăcel cu care se termină capsula la mușchi. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. opercule, cf. lat. operculum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPÉRCUL s. n. 1. membrană osoasă care acoperă și protejează branhiile la pești. 2. organ care închide scoica anumitor moluște. 3. strat subțire care închide celulele larvelor albinelor. 4. (bot.) căpăcel cu care se termină capsula la mușchi. (< fr. opercule, lat. operculum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OPÉRCUL s. (ANAT.) (pop.) ureche. (~ la pești.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
opércul s. n., pl. opércule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink