OPERÉTĂ, operete, s. f. Compoziție muzical-dramatică ușoară, scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe un libret cu conținut agreabil, în care cupletele cântate alternează cu cele vorbite. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din germ. Operette, it. operetta, fr. opérette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPERÉTĂ s.f. Lucrare muzicală scrisă pe textul unui libret dramatic, cântată de soliști, cor și orchestră, în care replicile cântate alternează cu dialoguri vorbite. [Cf. germ. Operette, it. operetta, fr. opérette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPERÉTĂ s. f. reprezentație teatrală cu acompaniament de orchestră, în care replicile cântate alternează cu dialoguri vorbite. ◊ teatru consacrat acestui gen de reprezentații. (< germ. Operette, it. operetta, fr. opérette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
operétă s. f., pl. operéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPERÉTĂ ~e f. 1) Compoziție muzi-cal-dramatică de proporții mari, scrisă pe un libret cu caracter sentimental, în care cu-pletele cântate alternează cu dialogul și cu dansul. 2) Reprezentație teatrală a unei astfel de compoziții. 3) Clădire în care au loc asemenea reprezentații. /<germ. Operette, it. operetta, fr. opérette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink