OPÍNIE, opinii, s. f. Părere, judecată, idee. ♦ Opinia publică = părerea publicului într-o anumită chestiune. ◊ Expr. A face opinie separată = a susține în mod ferm o părere deosebită de cea a majorității; a nu se alătura părerii majorității. [Var.: (înv.) opiniúne s. f.] – Din lat. opinio, -onis, fr. opinion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPÍNIE s.f. Părere, idee, judecată. ♦ Opinie publică = părerea publicului, a maselor într-o anumită chestiune; a face opinie separată = a se deosebi în păreri de cineva (sau de majoritate); a-și exprima o părere contrară părerii majorității. [Gen. -iei, var. opiniune s.f. / cf. fr. opinion, lat. opinio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPÍNIE s. f. părere, judecată, idee. ♦ ~ publică = părerea publicului, a maselor într-o anumită chestiune; a face ~ separată = a se deosebi în păreri de cineva (sau de majoritate). (< fr. opinion, lat. opinio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OPÍNIE s. 1. v. părere. 2. părere, punct de vedere, (înv. și pop.) socotință, (înv.) proces, socoată. (Care e ~ ta în această problemă?) 3. v. concepție. 4. credință, idee, judecată, părere. (După ~ mea ...) 5. v. apreciere. 6. opinie publică = spirite (pl.). (~ era agitată.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
opínie s. f. (sil. -ni-e), art. opínia (sil. -ni-a), g.-d. art. opíniei; pl. opínii, art. opíniile (sil.-ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPÍNIE ~i f. Punct de vedere particular (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); părere; judecată; considerent; cuvânt. ◊ A face ~ separată a nu adera la părerea altora (a majorității). [G.-D. opiniei; Sil. -ni-e] /<lat. opinio, ~onis, fr. opinion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink