ÓPIUM s. n. v. opiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÓPIUM s.n. v. opiu.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÓPIU s. n. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac și folosită ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: ópium s. n.] – Din fr., lat. opium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÓPIU n. Preparat narcotic puternic obținut din capsulele necoapte ale unor specii de mac și întrebuințat în medicină. [Sil. o-piu] /<fr., lat. opium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÓPIU s.n. Substanță toxică, narcotică, extrasă din capsulele de mac și folosită în medicină; fumată, provoacă vise plăcute și stări de halucinație dăunătoare organismului. [Pron. -piu, var. opium s.n. / < fr., lat. opium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÓPIU s. (rar) afion, meconiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ópiu s. n. [-piu pron. -piu], art. ópiul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink