OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPORTUNÍST, -Ă adj. Referitor la oportunism, propriu oportunismului. // s.m. și f. 1. Om care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. 2. Adept al oportunismului (2). [Cf. fr. opportuniste, rus. opportunist].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPORTUNÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al oportunismului (1). 2. (cel) care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. (< fr. opportuniste, rus. opportunist)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; f. sg. oportunístă, pl. oportuníste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPORTUNÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de oportunism; propriu oportunismului. /<fr. opportuniste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OPORTUNÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al oportunismului. /<fr. opportuniste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink